Icoana Sfântul Constantin polisher

Icoană a Sfântului Constantin șlefuită cu serigrafie manuală pe un fundal de aur șlefuit în diferite dimensiuni.

Sărbătoare 21 mai

Atât Tarsul, în Cilicia, cât și Drepano, în Bitinia, sunt menționate drept locul de naștere al lui Constantin cel Mare. Cu toate acestea, opinia predominantă este că Constantin cel Mare s-a născut în Naiso, în Moesia Superioară (Nis de astăzi, în Serbia). Anul exact al nașterii sale nu este cunoscut, dar se presupune că s-a născut între 272-288 d.Hr.

În anul 305 d.Hr., Constantin se află la curtea împăratului Dioclețian în Nicomedia cu rangul de chiliarch. În același an, cei doi Augusti, Dioclețian și Maximian, renunță la funcțiile lor și se retrag. La rangul suprem de August sunt promovați Constanțiu Clorul în Vest și Galerius în Est.

Constanțiu Clorul a murit pe 25 iulie 306 d.Hr., iar armata l-a proclamat August pe Constantin cel Mare, lucru pe care Galerius nu l-a acceptat.

După o serie de evenimente istorice diverse, Constantin cel Mare se confruntă cu Maxențiu, fiul lui Maximian, care avea un avantaj strategic, deoarece dispunea de o armată de patru ori mai mare, iar armata lui Constantin era deja epuizată.

Din partea sa, Constantin cel Mare avea toate motivele să se simtă reținut. Nu avea altă opțiune decât să invoce puterea lui Dumnezeu. Dorea să se roage, să ceară ajutor, dar, așa cum povestește istoricul Eusebiu, nu știa la ce Dumnezeu să se adreseze. Atunci și-a adus în minte pe toți cei cu care conducea împreună imperiul.

Toți, cu excepția tatălui său, credeau în mulți zei și toți au avut un sfârșit tragic. A început, așadar, să se roage lui Dumnezeu, ridicând mâna dreaptă și implorându-L să i se dezvăluie.

În timp ce se ruga, pe cer apare un semn divin nemaivăzut. În jurul orelor prânzului, adică spre seară, a văzut pe cer trofeul Crucii, care scria „în acest semn vei învinge”. Și în timp ce încerca să înțeleagă semnificația acestei viziuni misterioase, a fost cuprins de noapte.

Atunci Domnul i-a apărut în vis împreună cu simbolul Crucii și l-a îndemnat să construiască o replică a acestuia și să o folosească drept talisman în războaie.

Având drept steag steagul creștin, el începe să mărșăluiască spre Roma, anihilând orice rezistență.

Ultima perioadă a vieții lui Constantin cel Mare este cea care îl consacră în conștiința bisericească și îl conduce la apogeul parcursului său spiritual.

Sfântul, în aprilie 337 d.Hr., simte primele simptome grave ale unei boli. Sursele ne informează că Constantin cel Mare a recurs la băi termale. Văzând însă că sănătatea sa se înrăutățește, a considerat oportun să se deplaseze în orașul Elenopole din Bitinia, care fusese numit astfel datorită mamei sale sfinte.

Acolo a rămas în templul Martirilor, unde înălța rugăciuni și litanii către Dumnezeu.

Constantin cel Mare își dă seama că viața sa pământească se apropie de sfârșit. Amintirea morții se cultivă în inima sa și îl conduce la taina pocăinței și a botezului.

După acestea, se retrage într-o suburbie a Nicomediei, convoacă episcopii și le adresează următoarele cuvinte: „Acesta a fost timpul pe care l-am așteptat de mult și pe care l-am dorit și l-am rugat să fiu vrednic de mântuirea în Dumnezeu.

A sosit timpul să ne bucurăm și noi de pecetea care dă nemurire, a sosit timpul să participăm la sigilarea mântuitoare, lucru pe care odată doream să-l fac la apele Iordanului, unde, după cum se spune, Mântuitorul nostru a primit botezul în chipul nostru.”

Dar Dumnezeu, care cunoaște interesul, ne cere să primim botezul aici. Așadar, să nu existe nicio îndoială. Căci, chiar dacă este încă voința Domnului vieții și al morții ca viața noastră pământească să continue și ca eu să coexist cu poporul lui Dumnezeu, îmi voi încadra viața după toate acele reguli care sunt potrivite pentru Dumnezeu.”

• Transacție garantată 100%!
• Garanție de returnare a banilor 100%!
• Livrare imediată pentru produsele aflate în stoc.