Icoana Sfântul Porfirie

Sărbătoare 2 decembrie

Sfântul Porfirie, născut la 7 februarie 1906 d.Hr., în Evia, în satul Agios Ioannis, în provincia Karystia. Părinții săi, Leonidas Bayraktaris și Eleni, născută Antoniou Lambrou, au fost oameni evlavioși și filantropi.

Micul Evangelos era al patrulea copil al familiei. Avea grijă de oi în munți și urmase doar prima clasă a școlii primare când a fost și el forțat să meargă la Chalkida pentru a munci din cauza sărăciei mari. Avea doar șapte ani. A lucrat timp de doi sau trei ani într-un magazin. Apoi a plecat la Pireu, unde a lucrat timp de doi ani în magazinul alimentar al unei rude.

La vârsta de doisprezece ani, a plecat în secret la Muntele Athos, cu dorința de a-l imita pe Sfântul Ioan Calviteanul, pe care îl iubise în mod deosebit când îi citise anterior viața. Harul lui Dumnezeu l-a condus la coliba Sfântului Gheorghe din Kausokalivi și la supunerea a doi bătrâni, Panteleimon, care era și director spiritual, și Ioannikiou, frați în trup. El s-a dedicat celor doi bătrâni, care erau recunoscuți ca fiind foarte stricți, cu mare dragoste și un spirit de supunere absolută.

El a devenit călugăr la vârsta de paisprezece ani și a luat numele Nikitas. După doi ani a devenit un om mare. La scurt timp după aceea, Dumnezeu i-a dat darul intuiției.

La vârsta de nouăsprezece ani, Bătrânul s-a îmbolnăvit foarte grav, ceea ce l-a forțat să părăsească pentru totdeauna Muntele Athos. S-a întors apoi în Eubea, unde s-a stabilit în Mănăstirea Sfântului Charalambos din Lefkos.

Un an mai târziu, în anul 1926 d.Hr., la vârsta de douăzeci de ani, a fost hirotonit preot în Sfântul Charalambos din Kymi de către Porfirie al III-lea, arhiepiscop de Sinai, care i-a dat numele Porfirie. La vârsta de douăzeci și doi de ani a devenit cleric-confesor și, la scurt timp după aceea, arhimandrit. Pentru o vreme a lucrat ca preot paroh în Tsakaios, un sat din Eubea.

În Evia, în Sfânta Mănăstire Agios Charalambos, a trăit doisprezece ani, slujind oamenilor ca duhovnic și exeget, și trei ani în Ano Vathia, în Mănăstirea abandonată Agios Nikolaos.

În 1940 d.Hr., în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, Bătrânul Porphyrios s-a stabilit în Atena, unde și-a asumat îndatoririle de capelan și director spiritual la Policlinica din Atena. După cum spunea el însuși, a trăit acolo timp de treizeci și trei de ani ca într-o zi, desfășurându-și neobosit munca spirituală și ușurând suferința și boala oamenilor.

Din anul 1955 d.Hr. s-a stabilit în Kallisia, unde a luat în arendă de la Sfânta Mănăstire Penteli mănăstirea Sfântul Nicolae împreună cu zona agricolă din jur, pe care a cultivat-o cu multă sârguință. Aici, în același timp, a practicat bogata sa lucrare duhovnicească.

În vara anului 1979 d.Hr., s-a stabilit în Milesi cu visul de a construi o mănăstire. Acolo a locuit la început într-o rulotă, în condiții foarte nefavorabile, iar apoi într-o chilie mică și nepretențioasă din blocuri de beton, unde a îndurat numeroasele încercări ale sănătății sale.

În 1984 d.Hr. a fost mutat într-o clădire a mănăstirii aflată în construcție, pentru finalizarea căreia Bătrânul, deși era foarte bolnav și orb, a muncit neobosit și neobosit. Odată cu înființarea Katholikonului Mănăstirii Metamorphosis, la 26 februarie 1990 d.Hr., el a meritat să-și vadă visul împlinit.

În ultimii ani ai vieții sale pământești a început să se pregătească pentru dispariția sa. Dorea să se retragă la Muntele Athos, la iubita sa Kausokalivia, unde în secret și în liniște, pe măsură ce trăia, își va dărui sufletul nimfei ei. De multe ori l-au auzit spunând: „Caut chiar și acum că am ieșit să mă duc să mor acolo sus”.

Într-adevăr, în iunie 1991 d.Hr., simțindu-și sfârșitul și nedorind să fie înmormântat cu onoruri, a plecat la coliba Sfântului Gheorghe din Kausokalivia, pe Muntele Athos, unde fusese călugăr timp de aproximativ 70 de ani și la ora 4:31 în dimineața zilei de 2 decembrie 1991 d.Hr., și-a dat duhul Domnului, pe care îl iubise atât de mult în viața sa.

Ultimele cuvinte care i-au ieșit din gură au fost din rugăciunea arhierească a Domnului, cele pe care le-a iubit atât de mult și le-a repetat atât de des: „Ina osin en”.

Sfântul și Marele Sinod al Patriarhiei Ecumenice, în ședința sa din 27 noiembrie 2013, sub Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, a procedat la canonizarea Bătrânului Porfirie.

• 100% tranzacție garantată!
• 100% garanție de bani înapoi!
• Livrare imediată a produselor pe care le avem în stoc.