Icoană Sfânta Athena

Sărbătoarea de 1 septembrie

Sfânta Atena a fost una dintre cele patruzeci de fecioare și călugărițe care au fost condamnate la moarte împreună cu învățătorul lor Amon, din cauza credinței lor creștine. Sfânta Atena, împreună cu învățătorul ei și cu celelalte novice, și-au mărturisit credința în Dumnezeu și, ca urmare, Licinius a ordonat moartea lor.

Aceste femei sfinte au trăit în timpul regelui Licinius în Hadrianople din Tracia. Conducătorul regiunii, Bavdus (circa 305 d.Hr.), le-a arestat ca creștine și le-a îndemnat să se închine idolilor.

Kelsina, una dintre ele și prima din oraș, după mărturisirea curajoasă a credinței sale, i-a adunat pe toți în casa ei împreună cu învățătorul lor, diaconul Sfântul Amon, pentru a fi întăriți pentru martiriu.

Amon a luat hârtia cu numele lor și le-a citit cu voce tare unul câte unul. Apoi a spus: „Luptați pentru Hristos prin martiriu, pentru că așa va sta și Hristos Legatorul la poarta împărăției cerurilor și vă va chema unul câte unul pe nume, pentru a vă da coroana vieții veșnice”.

Când conducătorul i-a întrebat din nou, toți și-au mărturisit ferm credința. Prin rugăciunea lor, ei au zdrobit idolii, iar preotul idolilor a fost ridicat în aer, până când, chinuit de îngeri înflăcărați, a căzut mort la pământ.

Apoi toiagul a poruncit ca Sfântul Amon să fie spânzurat, coastele răzuite, rănile arse cu lumânări aprinse și să i se pună pe cap un coif de bronz.

Pentru că Sfântul a fost păstrat nevătămat de martiriu, a fost dus împreună cu ucenicii săi de la Veroei (astăzi Stara Zagora în Bulgaria) la Heraclea, la regele Licinius. Pe drum li s-a arătat Domnul și i-a încurajat. Ajunși în oraș, au mers la locul unde fuseseră depuse sfintele moaște ale sfintei martire Glyceria (vezi 13 mai).

În timp ce își petreceau noaptea acolo rugându-se, Sfântul li s-a arătat, spunându-le: „Bine ați venit, sfinți slujitori ai lui Dumnezeu! De mult așteptam slăvita voastră însoțire în Hristos, ca să dansăm cu toții încununați împreună cu sfinții îngeri în împărăția lui Hristos, pe Care L-am mărturisit cu sângele nostru”.

În Heraclea îi aruncau la fiare. Sfintele femei împreună cu învățătorul lor s-au rugat stând în picioare cu mâinile ridicate, iar fiarele au fost luate de somn și nu s-au atins de ele. În timp ce soldații aprindeau un foc în care să le arunce, ele i-au profețit lui Liciniu cel nepocăit victoria lui Constantin cel Mare, victoria creștinismului și abolirea idolatriei.

Apoi au fost pecetluiți cu semnul crucii și zece dintre ei au sărit cu bucurie în flăcări, lăudându-l pe Dumnezeu, care a pus focul. Astfel, ei au fost terminați în pace pe rug, iar opt au fost decapitați împreună cu învățătorul lor Amon. Dintre ceilalți, călăii i-au măcelărit pe unii și le-au pus altora fiare înroșite în gură.

Numele lor au supraviețuit în vechiul lor Martyrion (Bibliotheca Hagiographica Graeca 2280-2281) și sunt: Laurentia diaconul, Kelsina, Theoktisti (Theocleia), Dorothea, Euthyriana, Thecla, Aristaineti, Philadelfi, Maria, Veronica, Eulalia (Euthymia), Labrotati, Euphemia, Theodora, Theodotus, Theodosia, Tethesia, Aquilina, Theodoulis, Applodora, Labadia, Procopia, Procopia, Pavla, Juliana, Juliana, Abliani, Persis, Polynices, Mavra, Gregoria, Lady (Kyriane), Vassa, Kallini, Barbara, Kiriaki, Agathonice, Agathonice, Iusta, Irene, Matrona (Agathonice), Timothea, Tatiana, Anna (Anthousa).

• 100% tranzacție garantată!
• 100% garanție de bani înapoi!
• Livrare imediată a produselor pe care le avem în stoc.