Rozariul

Funie sau inel

Se numește frânghie făcută, de obicei, din fir de lână neagră sau de mătase tricotat în noduri. Este un ajutor de rugăciune pentru călugări, cleri și laici ai religiei creștine ortodoxe. Este mai răspândită în aria geografică pe care o acoperă, estul și sud-estul Europei. Ajutoare similare de rugăciune pentru călugări sau laici există în alte religii și tradiții, cunoscute sub alte nume.

Rozariul în Biserica Ortodoxă

Rozariul pe care îl au toți călugării ortodocși și care este folosit și de mulți mireni ortodocși, este de obicei din lână și împletit în diferite dimensiuni. De la foarte mic, purtat pe deget, la foarte mare: 33ari (cu 33 de noduri), 50ari (cu 50 de noduri), 100ari, 500ari etc.

Potrivit tradiției, Sfântul Pahomie în anul 320 d.Hr., a întemeiat cu ajutorul Sfântului Antonie prima mănăstire din Teba din Egipt. El a început să caute o modalitate de a-i ajuta pe călugări să-și concentreze rugăciunile și să-și numere dorințele. Potrivit tradiției, Arhanghelul Gavriil l-a vizitat în somn pe Sfântul Pahomie și i-a arătat cum să facă unealta care să servească nevoilor rugăciunii. Acest instrument era rozariul.

În rugăciunea cu rozariu, care ajută foarte mult la concentrarea minții, se urmează o metodă tehnică specifică. La fiecare nod care îi trece printre degete, cel care se roagă rostește succesiv urările: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-l pe păcătos, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne, Sfinților lui Dumnezeu, pentru noi ne-ai pledat. Este posibil să spunem doar dorința Doamne Iisus Hristos să aibă milă de păcătos. Rozariul este conceput pentru rugăciune, nu pentru a acționa ca o brățară la încheietura mâinii.

Simbolism

În rozariu, fiecare parte a acestuia are o semnificație simbolică. Este țesut în principal din lână pentru a reaminti membrilor Bisericii că ei sunt oile raționale ale lui Isus Hristos (Ioan 10:11). Are o culoare neagră care simbolizează jelirea păcatelor, deoarece „nimeni nu este fără păcat” (cf. 3 Regi 8:46, Iov 4:17, Rom. 3:9-12 etc.). Rozariul poartă crucea pe el pentru a ne aminti „că Hristos a murit pentru noi, păcătosul” (Rom. 5:8). De obicei, rozariul se termină într-un ciucuri al cărui scop este să ștergă lacrimile („în lacrimi îmi ud picioarele” Luca 7:44). Cele 33 de noduri simbolizează anii lui Iisus Hristos, cele 99 de noduri sunt cele 33 înmulțite cu numărul celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, iar fiecare nod este format din 9 cruci împletite, care simbolizează cele nouă ordine de îngeri. Cu toate acestea, în timp ce numărul de cruci care alcătuiesc fiecare nod rămâne întotdeauna constant, numărul de noduri care compun rozariul depinde de numărul de rugăciuni pentru care va fi folosit. Deși în forma sa clasică rozariul este din lână neagră, trebuie remarcat că există mătănii din alte materiale în afară de lână, de ex. acrilice precum și diverse culori.

Utilizare

Este folosit ca un „instrument de rugăciune” atunci când numărăm un nod de fiecare dată când este rostită o rugăciune (de obicei, o dorință scurtă). Astfel se poate controla numărul de repetări sau trecerea timpului. Unele mătănii au mărgele la fiecare 33, 50 sau 100 de noduri. De fiecare dată când se măsoară o mărgele, persoana care se roagă face altceva, punctul crucii, „pocăință” sau schimbă forma rugăciunii. Nu se consideră necesar, dar este un ajutor opțional. Cei care au avansat la Dorința lui Isus o consideră inutilă, dar recunosc utilitatea ei de către cei care abia încep. Scopul principal al rozariului este să ne ajute în rugăciunea noastră către Dumnezeu și Sfinții Săi. Pe lângă faptul că servește ca un memento extern și o binecuvântare constantă, cum ne poate ajuta acest mic rozariu să ne rugăm? Desigur, ne putem ruga fără ea și uneori chiar ne poate distrage atenția de la încercarea de a ne concentra asupra rugăciunii. Având acest lucru în minte, să ne uităm la câteva dintre modurile în care ne ajută rozariul.

Uneori rugăciunea noastră este caldă și ne este ușor să ne rugăm. Dar uneori mintea noastră este atât de împrăștiată sau suntem atât de tulburați sau atât de distrași încât este practic imposibil să ne concentrăm asupra rugăciunii. Acest lucru este valabil mai ales atunci când încercăm să respectăm o regulă de rugăciune zilnică. Unele zile merg bine, dar uneori de cele mai multe ori eforturile noastre par aproape în zadar. Dar pentru că, după cum se spune, suntem ființe obișnuite, este foarte benefic să stabilim un moment al zilei specific și regulat pentru rugăciune. Ora de seară (nu prea târziu) înainte de culcare este bună, pentru că important este să închei ziua cu rugăciune. Dimineața, trezindu-te, este bine să începem noua zi cu rugăciune. Se mai pot gasi alte ore ale zilei in care se poate calma si concentra.

Efortul nostru este de a stabili rugăciunea ca o regulă în viețile noastre, nu ca o excepție. În aceasta căutăm să găsim un moment în care în fiecare zi să avem puțină liniște, astfel încât să ne putem concentra și să ne întoarcem ochii sufletului către Dumnezeu. Ca parte a acestei reguli, putem dori să citim unele rugăciuni dintr-o cameră de rugăciune sau să ne rugăm și să găsim liniște sufletească în alte moduri, cum ar fi citind texte religioase sau revizuind evenimentele din ziua trecută și așa mai departe. Dar cel mai eficient mod de a beneficia de regula rugăciunii este să rostești rugăciunea lui Isus în mod regulat (Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă) în mod regulat. Acest număr nu trebuie să fie mare și poate dura doar aproximativ cincisprezece minute. Dar aceasta va fi partea din ziua noastră care îi aparține lui Dumnezeu, puținele boabe de sare care vor gusta toată viața noastră spirituală. Mulți medici recomandă astăzi această practică de dragul sănătății fizice, mai ales pentru a depăși stresul. Și mai bine, să găsim diverse astfel de intervale scurte de-a lungul zilei și să le umplem în mod regulat cu comorile prețioase ale rugăciunii, pe care nimeni nu le poate fura și care sunt mântuite pentru noi în Rai.

Dacă vrei să păstrezi un număr fix de rugăciuni ca parte a regulii zilnice, vei fi foarte ajutat de rozariu. Cu aceasta puteți spune un anumit număr de rugăciuni și vă puteți concentra asupra cuvintelor rugăciunii în timp ce o spuneți. După concentrare, luați rozariul în mâna stângă și țineți-l ușor între degetul mare și arătător. Apoi făcându-ți în liniște Crucea să șoptească dorința lui Isus. Pe măsură ce gândurile tale devin din ce în ce mai concentrate, s-ar putea să nu fie nevoie să te răstigni în continuare sau să spui rugăciunea cu voce tare. Dar când întâmpinați dificultăți de concentrare, folosiți semnul crucii și șoapta ca instrumente care să vă ajute să vă mențineți mintea în rugăciune.

Este bine să stai cu capul plecat într-o poziție umilă. Unii vor să ridice mâinile din când în când, cerând milă. Alții, însă, consideră că este mai util să stea sau să îngenuncheze cu capul plecat pentru a se putea concentra. Depinde mult de individ însuși, de sănătatea și de creșterea lui. Cel mai important lucru este să stai nemișcat și să te concentrezi asupra cuvintelor rugăciunii în timp ce o repeți. Desigur, trebuie să rezistați tentației de a se grăbi. Din acest motiv, unii, în loc de rozariu, folosesc un ceas ca măsură externă a duratei rugăciunii, reglând ceasul cu alarmă în mod corespunzător.Folosind ceasul se poate dedica un timp stabilit rugăciunii, fără a număra numărul exact de rugăciuni.

Rozariul este, de asemenea, o modalitate convenabilă de a măsura „pocăirile” mici sau mari (îngenunchierea) pe care cineva le face în regulă. Să faci semnul Crucii și apoi să te apleci și să atingi pământul cu degetele sau să îngenunchezi și să-ți sprijini fruntea pe pământ este un mod străvechi de a te ruga lui Dumnezeu și Sfinților Săi. Se pot combina aceste penitențe mici sau mari cu dorința lui Isus sau cu rugăciunile scurte pe care le-am menționat mai devreme. Mișcarea trupească de „căință” mică sau mare (ușoară sau profundă, adică pământească, în genunchi) poate contribui la căldura rugăciunii și poate da o expresie exterioară cererii noastre pe măsură ce ne smerim înaintea lui Dumnezeu. Este un alt mod de a aplica porunca apostolică de a-L slăvi pe Dumnezeu atât cu sufletul, cât și cu trupul nostru.

Mulți oameni folosesc rozariul când se retrag la culcare. Își traversează patul, iau rozariul, își fac semnul Crucii, se întind și rostesc în liniște urarea, până adorm. Trezirea cu rozariul între degete sau lângă pernă te ajută să începi noua zi cu rugăciune. Dar încheierea zilei precedente cu o rugăciune liniștită este o modalitate și mai bună de a ne pregăti pentru un început plin de rugăciune al noii zile, ca să nu mai vorbim de pregătirea pentru Ziua Veșnică, în cazul în care adormim în acea noapte. Alții iau rozariul în mână în momentele de inactivitate, cum ar fi atunci când merg la serviciu sau călătoresc. În orice moment al zilei în care vă amintiți, luați un mic rozariu în mână. Combinarea acestei mișcări cu rugăciunea pe care o faci în alte momente te va ajuta să te concentrezi și să te rogi de câteva ori în timpul zilei, oriunde te-ai afla și orice ai face. Acesta este un pas important în îndeplinirea poruncii de a ne ruga fără încetare.

Sfântul Episcop Ignatie Brianjaninov spune că slujbele îndelungate ale Bisericii sunt un bun prilej de a te ruga cu rozariul. Este adesea dificil să te concentrezi asupra cuvintelor care se citesc sau cântă în Sfântul Templu și este mai ușor să te concentrezi liniștit asupra propriilor rugăciuni, fie că sunt improvizate, legate de o nevoie specială, fie că sunt rugăciuni și imnuri pe care le cunoști din afară, sau rugăciuni scurte mai ales dorința lui Isus repetată cu ajutorul rozariului. În practică, astfel vă puteți concentra mai bine în Sfânta Împărtășanie, așa cum spune Sfântul Serafim de Sarov. Desigur, când ne rugăm în Sfintele Împărtăşani, rugăciunea noastră este unită cu rugăciunea întregii Biserici.

Mintea noastră este constant ocupată cu diverse gânduri. Nu avem timp să începem să ne rugăm și imediat ne prindem mintea gândindu-ne la altceva. Și în acest caz prezența rozariului pe degete ne poate ajuta să ne păstrăm mintea și să ne întoarcem mai repede la lucrarea rugăciunii. De asemenea, atunci când întâlnim un semn de mărgele sau Crucea Rozariului, în timp ce îi mișcăm nodurile cu degetele, înțelegem dacă mintea noastră nu a fost atentă la rugăciunile pe care intenționam să le facem. Astfel, ne putem oferi din nou rugăciunile fără să ne angajăm în gânduri despre cât de ușor suntem distrași de la rugăciunea noastră către Dumnezeu. Aici am făcut referire la marea știință a rugăciunii, aceea pe care Sfinții Părinți au numit-o arta artelor. Există o vastă și bogată literatură de la marii oameni ai rugăciunii din toate epocile, care ne pot ajuta și ne pot îndruma în învățarea, cu ajutorul lui Dumnezeu, a celei mai mari și mai folositoare științe. Citirea regulată a Bibliei, a vieților sfinților și a altor texte evlavioase și spirituale poate ajuta foarte mult. Cărți precum „Philokalia” conțin sfaturi și instrucțiuni grozave și inspiratoare pentru a învăța să te rogi ca creștin, deoarece rugăciunea este un element esențial pentru a fi creștin. Mai presus de toate, însă, avem nevoie de harul lui Dumnezeu în Biserică, mai ales prin Sfânta Spovedanie și Împărtășania Tainelor Veșnice. Acestea sunt doar câteva gânduri introductive despre cum să folosești rozariul în avantajul tău. Dar cel mai important lucru este să începi să te rogi. Rozariul nu se roagă de la sine, deși unele sunt atât de frumoase încât pot da această impresie. Desigur, este un ajutor tradițional important pentru rugăciunea noastră și mai ales pentru o regulă de rugăciune zilnică. Dar cheia este să ne concentrăm asupra cuvintelor rugăciunii și să aducem rugăciuni sincere lui Isus Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru. Dacă acest mic rozariu te ajută să spui o rugăciune sau îți amintește să te rogi sau te ajută într-un fel să devii mai rugător, atunci și-a îndeplinit scopul. El te-a legat tot mai aproape de Hristos, Dumnezeul nostru, și te-a apropiat de Împărăția lui Dumnezeu, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul tău.

Motivele p. Paisiou pe rozariu.

BĂTRÂNUL PAISIOS: „KOMBOSHONIUL ESTE ARMA AUTOMATĂ A ORICĂRUI CRESTIN ÎMPOTRIVA DIAVULUI!”

– Bătrâne, care este semnificația rozariului?

– Rozariul este o moștenire, o binecuvântare, lăsată nouă de Sfinții Părinți. Și doar pentru asta are o mare valoare. Vedeți, bunicul cuiva lasă o moștenire a unui lucru neînsemnat și apoi o are ca amuletă, darămite rozariul pe care ni l-au lăsat moștenire Sfinții Părinți!

Pe vremuri, când nu existau ceasuri, călugării numărau timpul rugăciunii cu rozariul, dar nodurile rozariului erau simple. Odinioară un ascet făcea multă luptă, multe penitențe etc. , iar diavolul s-a dus și și-a desfăcut nodurile rozariului. Sărmanul a făcut – s-a pocăit și noi am plecat, pentru că nu le putea număra, de vreme ce diavolul își desfăcea necontenit nodurile. Atunci s-a arătat un Înger al Domnului și l-a învățat cum să împletească nodurile, astfel încât în fiecare nod s-au format nouă cruci. Diavolul de după, care tremură la cruce, nu le-a putut rezolva. Astfel, fiecare nod al rozariului are nouă cruci, care simbolizează cele nouă ordine ale Îngerilor.

– Bătrâne, ce înseamnă cele treizeci și trei, cele cincizeci, cele o sută și cele trei sute de noduri pe care le au mătăniile?

– Numai numărul treizeci și trei este simbolic – simbolizează cei treizeci și trei de ani în care Hristos a trăit pe pământ. Celelalte numere ne ajută doar să numărăm penitențe pe care le facem sau de câte ori rostim dorința.

Unele utilaje au o frânghie cu mâner pe margine și, când vrei să le împingi înainte, uneori tragi de frânghie cu forță, până când uleiurile pneumatice se dezgheț. Deci rozariul este frânghia pe care o tragem o dată – de două – cinci – de zece ori și uleiurile spirituale se dezgheț și pornește mașina spirituală a rugăciunii neîncetate, așa că inima lucrează singură în rugăciune. Dar, chiar și atunci când inima merge la dorință, din nou nu trebuie să scoatem rozariul, pentru a nu-i motiva pe alții să-l îndepărteze, în timp ce inima lor nu s-a mutat încă la dorință.

– Când, bătrâne, îmi țin rozariul și rostesc dorința mecanic, există un pericol pentru omenire?

– Dacă faci un rozariu în exterior din omenire, chiar dacă îți decojești mâinile, nu te va folosi deloc. Numai oboseala îți va aduce iluzia că se presupune că ești angajat în rugăciune mentală.

– Bătrâne, nu sunt obișnuit să țin un rozariu.

– Țineți rozariul, pentru a nu uita dorința, pe care trebuie să o lucrați în interior, în inimă. De fapt, când vă părăsiți celula, amintiți-vă că inamicul este gata să atace. Așadar, să-l imit pe bunul soldat care, ieșind din mitralieră, are mereu „în mână” arma automată. Rozariul are mare putere ˙ este arma călugărului, iar nodurile sunt gloanţe, care culeg tampoanele.

Din cartea: „BĂTRÂN PAISIOS AGIORETOS, MOTIVE z – DESPRE RUGACIUNE”
SFÂNTUL SPITAL „EVANGELISTIS IOANNIS TEOLOGUL”, SOUROTI THESALONIKI